O viaţă - Edith Sodergran

Stelele sunt inexorabile
cu toţii o ştim
dar eu vreau să caut fericirea pe toate valurile-albastre,
şi sub toate pietrele sure.
Dacă nu va sosi niciodată fericirea ? Ce e o viaţă ?
Un nufăr mic se ofileşte pe mal.
Şi dacă l-a-nşelat presimţirea ? Un val soseşte pe ţărm
şi se stinge în asfinţit.
Ce caută-o muscă în pînza de păianjen,
cu ce s-a ales libelula din singura-i zi de viaţă ?
Nu e nici un răspuns decît două aripi inerte
pe-un piept căzut.
Negrul nu va fi alb niciodată –
dar dulceaţa luptei ne mai rămîne
şi toate zilele cu flori noi ne vin din infern.
Ci vine o zi cînd infernul însuşi e gol şi cerul închis
şi totul încremenit –
atunci nu ne mai rămîne nimic decît trupul unei
libelule pe un fald de frunză.
Dar nimeni nu o mai ştie.



vezi mai multe poezii de: Edith Sodergran




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.