Sunt atât de mic atunci când merg pe plajă
noaptea, sub cerul în creștere.
Nisipul umed îmi fuge de sub picioare
iar valurile tună spărgându-se de țărm.
Mă îndepărtez de promenada de scânduri
cu-ale ei șiroaie colorate de oameni
și hoteluri cu lumini pâlpâind.
Vântul suspină pe sute de mile.
Dispar atât de departe-n întuneric
încât am dispărut din peisaj.
Sunt o scoică micuță
adusă tainic la țărm
și purtând sunetul oceanului
ce-i clocotește-n trup.
Sunt atât de mic acum încât nimeni nu mă poate vedea.
Oare cum pot fi plin cu o asemenea iubire imensă?
Traducere Bogdan-Alexandru Stănescu
vezi mai multe poezii de: Edward Hirsch
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.