La semnul degetului nevăzut
Al demiurgului
Mă trezesc
Întregindu-mă ca un cerc,
Apoi ca osferă transparentă
În care ai turnat apă
Şi peşti imperiali o colindă.
Apa din primordiala mare,
Din marea Sarmatică
Din oceanele fierbinţi
În arterele şi venele mele
Scăldându-mi interioarele
Malurile
Hrănindu-mi iluzia
Că înţeleg şi transcriu
Limba mărilor
Vibrând, în fidelitatea mea
Izbindu-mă sau alunecând
Pe lângă stânci-să văd,să simt
Să-mi câştig putere şi harul
De accedere
În tainicul ei ascunziş.
Intru înălţându-mă
vezi mai multe poezii de: Elena Armenescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.