În veacul în care ceasul a devenit doar un accesoriu chic și mai scump decât un zâmbet
Iar timpul nu mai are preț, căci este vândut pe nimic în zonele cele mai obscure ale centurilor
Marilor orașe,
În veacul în care frate, frate, dar brânza e pe bani
Într-o dimineață rece ca ochiul lui Hyperion
Poemul se trezește obosit
Se uită în oglindă, zâmbește
Își aranjează șuvițele de par, își piaptănă versurile ciufulite, mai așează frumos