Aş locui în ochii tăi, o vreme,
să văd cum munţii încă nasc izvoare;
când o sărută-n taină căprioare
să simt cum iarba-‛nfiorată geme.
Când a venit, aşa, ca un însemn,
cu geana scrijelind în trup de lemn,
privea fără de ţintă-n viaţa mea
citind, în şoaptă, dincolo de ea.