Traducere de Octavian Cocoş
Cum aş putea să-ţi răsplătesc vreodat'
Că inima ţi-ai scos-o bucuros,
De purpură şi aur preţios,
Şi că pe-un zid ai pus-o avântat
Ca eu s-o iau în palmă imediat,
Bărbat culant? Am suflet ticălos,
Ingrată sunt că am găsit folos
În darul tău, iar eu nimic n-am dat?
N-am suflet gol – săracă m-am trezit.
Aşa vru Domnul. Toată viaţa mea
Am plâns de zor şi chipul mi-a pălit
Şi simt că am în piept inima grea
Nu pot să-ţi fiu nici pernă de dormit.
Când pleci de-aici, să calci te rog pe ea.
vezi mai multe poezii de: Elizabeth Barrett Browning
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.