Traducere de Octavian Cocoş
Scrisori ce am sunt moarte, albe, seci,
Însă par vii şi freamătă când vreau
Sfoara s-o scot şi-n poală să le iau
Cu mâini care îmi tremură şi-s reci.
Şi el scria – Amici suntem şi deci
În zi de Mai voia ca eu să stau
Să-mi simtă mâna, tandru să i-o dau,
Lucru banal; vărsat-am lacrimi zeci...
Şi tremurând, „mi-eşti dragă”, am citit –
Ani ce veneau tunau spre-al meu trecut –
„Şi sunt al tău” – cerneala a pălit,
Iar inima în grabă mi-a bătut.
Ce-ai zis, Iubite, nu a folosit
Dacă citesc ştiind că te-am pierdut.
vezi mai multe poezii de: Elizabeth Barrett Browning
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.