În lucerna verii mele
PUTEREA TRĂIRII
Un cântec se-aude din sufletul Lunii
Minciuna
Minciuna are aripi fumegânde
Ești dulce mir de stele
Iubirea noastră-i un izvor de stele
Risipa...
Dorințele în crâng le zvârl de-a valma
Furtuna mea de vise
Se pierde noaptea-n gânduri și pana mea-ntre ele,
Dar scriu frânturi de vise cu dorurile-ntregi
Țara mea frumoasă!...
Nicio stea n-are să fie azi pe harta lumii
Și nici raze strălucindă din corola lunii,
Cad visele-n zăpadă
Cad visele-n zăpadă prin noapte dănțuind
Și nopțile în stradă prin somnul meu trecând,
Ești înger sau poet?
O, noaptea nevenită e flămândă!
Pe ramul stelei mă devoră-n gând,
Țară, Românie sfântă!
Te-ai unit! Și azi se cântă, numai românește,
Țară, Românie sfântă, glia ta rodește !