O nouă planetă - Emil Botta
Adăugat de: Adina Speranta

Tinerii vîrcolaci, atleții,
mi-au ronțăit pereții.
Odaia mea se plimbă prin infinit
lucitoare ca un soare la zenit.

Din când în când vine o fată
într-o rochie cu trenă, cam demodată.
Geniul odăii îmi spune: „e o stea:
vezi, poartă-te frumos cu ea“.

Câte-un miracol bate la ușă.
Eu îi șoptesc: „Plurabella, păpușă!“
Ca un domn mă port, îi ofer cafea.
Nici camera lorzilor nu strălucește
cum strălucește camera mea.



vezi mai multe poezii de: Emil Botta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.