Toamna, trimisul - Emil Botta
Adăugat de: Adina Speranta

În lunca unde visam visul în care te cunoșteam cu sabia descriind
Paradisul a venit, într-o seară,
Trimisul.

Iată-i umbra pe lacuri,
prin pădurea veche de veacuri.
O, prefăcutul cocon,
coturnii și masca de histrion.

Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea.
Caligrafia și veșted sigiliul ce-nseamnă.
Trimisul acesta nu-i altul, e
Toamna.

În lunca unde-mi spunea, mai an,
turtureaua duiosu-i roman,
acum îmi aduc adieri singuratice
doar boarea cucutei socratice.



vezi mai multe poezii de: Emil Botta




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.