Trăiesc cu el ca să-i văd chipul,
Nu merg mai departe
Nici pentru oaspeți, nici pentru asfințit;
Moartea e sigur privilegiu.
Numai oprirea mea grăbită,
Și ceea ce-i obișnuit
Prezintă nevăzutul semn,
De legământ nedăruit.
Trăiesc cu el, îi aud vocea,
Sunt gata până azi
Să mărturisesc certitudinea
Nemuririi
Învață-mă vreme, simplă cărare
Convingere de fiecare zi și tare
O viață fără de sfârșit,
Te judec cum a trebuit.
Traducere din limba engleză de Victor Știr
vezi mai multe poezii de: Emily Dickinson
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.