Traducere în limba română de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin
Simţit-am Moartea în Creier
Şi Bocitori în juru-mi, pretutindeni
Umblam, călcând-călcând, şi-atunci
Ţâşni simţirea peste Tot.
Şi când toţi s-au aşezat,
Ca toba ce bate-bate,
Slujba-ncepu, şi-am simţit
Că Mintea-mi amorţeşte.
Aud cum saltă Cutia
Şi-n suflet anume
Treci iarăşi cu Cisme de Plumb,
Spaţiul Începe să sune.
Tot Cerul e un Clopot,
Tot ce e viu, ascultă.
Iar eu şi Tăcerea sântem
O naufragiată Pereche.
Un Reazăm în Minte se rupe
Şi eu cad adânc, adânc
Lumi după Lumi treceam
Şi pătrunzând, am înţeles.
vezi mai multe poezii de: Emily Dickinson