XIII - Emily Dickinson
Adăugat de: Gerra Orivera

Acolo a venit o zi de plină vară
Numai pentru mine;
Credeam că este pentru sfinŃii,
Ce revelau lumine.
Soarele a venit cam străin,
Florile, obisnuit, adiate,
Chiar fără vele solstiŃiul a trecut
Si aceasta înnoieste lucrurile.
Timpul rar a fost profanat de vorbe;
Simbolul unui cuvânt mai
PuŃin folositor ca sacrament
Haine Domnului Sfânt.
Fiecare a fost sfinŃit la biserică,
Si e îngăduit tuturor acum,
De teamă să nu părem neîndemânatici
La cina Mielului..
Orele trec repede, cum vor ele,
Atinse aspru de mâinile avide;
Amândouă feŃele privesc înapoi,
Prinse-n potrivnic pământ.
Când timpul a trecut, cum va veni,
Fără măcar sunet de soapte;
Fiecare si-a leagat alt crucifix,
Dar fără snur nou.
Suficientă credinŃă ca să ne ridicăm-
Din asezarea în mormânt-
Spre noua unire, justificată
De trecerea prin calvarul iubirii!




Traducere din limba engleză de Victor Știr



vezi mai multe poezii de: Emily Dickinson




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.