Binecuvântată și asta a fost
Atât de mult în ochii mei
Încât am încetat să socotesc, mulțumită,
Măsura lăsată de zei.
Marginea visului a fost,
Ținta rugăciunii,
Împlinirea întreagă, paralizantă ,
Începutul urâciunii.
Nu am știut nici ce vreau nici ce pot,
Două fantasme au venit,
Pentru noua comoară din suflet,
Mai mult pe pământ prețuit.
Cer dedesupt deasupra cer
Obscur cu roșii nuanțe.
Firele vieții s-au strămutat;
Și judecata-n doar câteva stanțe.
De ce bucuriile sunt atât de scump plătite,
De ce Paradisul rămâne,
De ce diluviile vin prin chiuvete?
Nu mai speculez, las pe mâine.
Traducere din limba engleză de Victor Știr
vezi mai multe poezii de: Emily Dickinson