Erezia poeziei fatale - Costel Zăgan
Poezie adăugată de: Costel Zgan

    marți, 22 martie 2016

Nimeni nu mă-ntreabă Dacă
lumea merge într-o direcție
bună sau greșită Și oricât de
frig ar fi afară România-i o
meserie care-mi vine ca o mă
nușă Cu toate că îmi place mai
mult să visez decât să trăiesc
Am să mă risc trezindu-mă și
mâine La orice oră-i nevoie

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Publicat de Costel Zăgan la 11:12



vezi mai multe poezii de: Costel Zgan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

m-a pus pe ginduri aceasta poezie...
adriana.s
marți, 22 martie 2016