Erezia poeziei fatale - Costel Zăgan
Poezie adăugată de: Costel Zgan
marți, 22 martie 2016
Nimeni nu mă-ntreabă Dacă
lumea merge într-o direcție
bună sau greșită Și oricât de
frig ar fi afară România-i o
meserie care-mi vine ca o mă
nușă Cu toate că îmi place mai
mult să visez decât să trăiesc
Am să mă risc trezindu-mă și
mâine La orice oră-i nevoie
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Publicat de Costel Zăgan la 11:12
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Detalii poezie:
- »» Poezie de debut? nu
- »» A mai fost postată pe acest site? nu
- »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
- »» Vrei să fie analizată critic? da
- »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: XXX.
- Distribuie pe:
-
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
m-a pus pe ginduri aceasta poezie...
adriana.s
marți, 22 martie 2016