Ești rațiuneal vieții mele
Mi-e greu să cred că s-a întâmplat,
Pusesem frână la iubire,
Pășeam cu teamă, era păcat,
Dar nu-mi doream o amăgire.
Atât de repede și-n pripă
S-au smuls dorințele din vise,
Ne-au purtat sus pe o aripă,
Pe raza noastră ce murise.
M-ai bucurat, ca un desfrâu,
Strângeam trăirile în brațe,
Speranțele, ținute în frâu,
Ardeau ca flama unei torțe.
Ești parte din întregul meu,
Felia din pâinea divină,
Mă întreabă vârsta-n apogeu,
Fir mai este pe bobină?
Nu știu, eu număr anii pe dos,
N-am timp de scenariile rele,
Tu-mi ești versul, mereu voios,
Ești rațiunea vieții mele.
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Am corect... sper! O zi frumoasă!
Gabriel Stanciulescu (autor)
joi, 05 decembrie 2019
Nu contest mesajul, dar sunt probleme cu ritmul...
Cu drag!
Adina Speranta
marți, 03 decembrie 2019