E.T. - Caianemus
Poezie adăugată de: Caianemus

    sâmbătă, 15 aprilie 2017

Mi-amintesc cândva demult
Treișpe ani parc-au trecut:
Mă trezea ceva în noapte
Dificil de zis ce oare.

Eram în pat, dormeam buștean
Până un zumzet dinspre geam
Se auzea venind spre pat
Până-l auzeam în cap.

S-a-ntâmplat și-n deplasare,
De scăpat nu am scăpat
Și acum mă-ntreb cum oare
Sau de fapt ce s-a-ntâmplat.

La-nceput mă speriam,
Mă zbăteam când m-atingea
Și-o durere-n corp era
Ca și cum paralizam.

De mă relaxam total
Imediat tot îmi trecea
Și simțeam cum levitam
Cu puterea altuia.

În aer corpul era întors
Tras în sus, după în jos,
Și ceva copleșitor
Se simțea-n întregul corp.

Să descriu mi-e greu de tot
Ce simțeam-n întregul corp –
Parcă-un jet sau suflător
Ce când băga ceva în corp
Cu aspirări și-nțepături,
Furnicături, paralizări
Asta-n caz de brusc mișcări.

Se-ntâmpla să plec la Felix,
M-amuzam că am scăpat
Căci călătoream cu trenul
Nefiind acasă-n propriul pat.
Mi-amintesc c-aveam probleme,
Cu familia m-am certat,
Nu aveam un loc în lume
Și nu știam încotro s-o iau.

Pe atunci eram cu iubi
Cel cu care am rămas,
Ce-a ales să stea cu mine
Vrându-mă în preajma sa.

Ce trăiam era o poartă
De-a păși spre lumea mea
Dar lui iubi eu fiind dragă
Am refuzat plecarea mea.

Mi-amintesc: eram pe-o navă
Ce pe mine mă avea
Și aștepta bine să vadă
Ce va fii cu viața mea.

Tot ce-aveam era iubirea
Ce cu iubi o împărtășeam
Și-am strigat plângând că iubi,
Iubi este viața mea.

Plângeam, spuneam că vreau la iubi
Când de-un stâlp eu mă țineam
Și pe-a sa lumină albă
Am coborât din lumea mea.

După vizite din noapte
Amintiri mereu aveam
Ce-arătau ca niște vise
Ce-n confuzie mă băgau.

Mă simțeam energizată
Și ajutată de ceva,
Acel ceva venea în noapte
Și lucra asupra mea.

Să privesc mi-a fost o teamă
Și mi-am zis să nu o fac,
Căci nu știam ce-are s-apară
Ori să uit ce s-a-ntâmplat.

Să trăiesc-n imaginație
Tot mereu am evitat,
În prezent eram ca stare
Și nimic nu îmi scăpa.

Ca misterul meu din noapte
Pe corpul meu am observat
Cum alunițe apar ca astre
În constelații mai exact.

Întâlnind un om aparte
Am primit o confirmare
A misterului din noapte
Că veghează a noastră stare.

Orion-ul și Pleiade
În irișii ăstei persoane
Clar mi-a fost ca confirmare
A misterului din noapte.

De multe ori trăiesc un dor
Simțind în mine parc-un gol
Și-o tristețe atât de mare
Că orice aș face greu dispare.

Și de-atunci aștept în noapte
Acele ființe trecătoare,
Să le spun un mulțumesc
Și că vreau să le cunosc.



vezi mai multe poezii de: Caianemus




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.