Eu nu mai am nici umbră
Prin solzii înserării apusul se coboară,
Aprinde-n depărtare o flacără amară
Pe-o pajişte-nverzită cu pete de argint,
Rugina unei clipe ce încă o resimt.
Eu nu mai am nici umbră, eu nu mai am nici glas...
Sunt pata de pe valuri ce vie a rămas,
Sunt magica bătaie de aripi dintr-un rai
Unde un înger zboară cântând încet la nai.
Mă încolțeşte seara precum un vânător...
Mă doare răsuflarea, tăcerile mă dor!
Îmi trec prin plete palma când tâmpla mi se zbate
Precum o coardă tristă a harpelor uzate
Şi nu mai am nici urmă și nu mai am nici glas...
Se-aude vânătorul la fiecare pas,
Sunt prinsă în capcana frumoasei nebunii!
Azi s-a uscat vopseaua pe pânză... şi nu vii...
Ryelle
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc pentru frumoasa continuare Ina M.
Panait Gabriela (autor)
marți, 03 iulie 2018
De dor ți-ai pierdut umbra prin iarba cu-amintiri
Și pieptul ți se zbate în tristele trăiri,
Val după val se sparge în malul de dorință
Și știi că de acum tu nu mai ai putință
Să-ntorci clipele păsări pe cerul fericirii
Și ruga ta se stinge în umbra neîmplinirii...
Ina M.
sâmbătă, 02 iunie 2018