Eu...cu mine
Draperii de somn diverg spre absenteism
și valetul de serviciu al propriului castel
scapără fulgi de realitate peste protestele
Cărnii.
Însușit de verticala basoreliefului
în trei dimensiuni, încerc o permutare
pe tabla de șah a rădăcinilor decizionale
și deschid ferestrele care îmi aduc
vederi cu pescăruși de timp
căutând să mă poziționeze
în caruselul ce are drept axă de origine
Pendulul.
Mă las ciugulit cu condescendență
pentru că, iată, pășesc din Ieri, și
alunec pe promenada friabila a simțurilor.
Alături, pe peluza înflorită, un băiețel
își scrie copilăria cu codițe de cireșe pe
carapacea unui cărăbuș
și dresează fluturi cu inocența privirii.
Un glas de femeie citește în traiectorii
materne și strigă copilul pe nume...
Îl vrea lângă ea...
E mama mea!...si literele se amestecă
în fonetica numelui meu.
Iarăși valetul, cu alți fulgi...
Declic.
Offf... trebuie să plec...ma cheamă mama
în congregația brațelor ei.
Probabil la masa de prânz.
După care, mă duc să continui lectura...
Mai am câteva pagini din "Sfarsitul Eternitatii”
de Asimov.
...cică, auzi, poți călători prin timp.
Și te poți întâlni cu propria persoană...
Cine să creadă așa ceva?
vezi mai multe poezii de: MarianP
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Stiu Marian, am citit "Soarele gol","Robotul bicentenar"...si m-a fascinat logica celor trei legi ale roboticii. S-ar purea sa fim nevoiti sa le implementam cat de curand robotilor umanoizi.
roxana.c
joi, 20 august 2015
Multumesc Roxana pentru lectura si analiza pertinenta;Asimov este intr-adevar fascinant, si toate operele lui de mare intindere, din ciclul “Robotilor“，si “Fundatiei“ se pot citi si de sine statator dar au si legatura in final, inclusiv cu opere independente ca “Sfarsitul Eternitatii“.Timpul reprezinta una din angoasele mele, alaturi de “nemurire“.
Multumesc.
MarianP (autor)
joi, 20 august 2015
N-am citit "Sfarsitul Eternitatii" dar urmeaza. Calatoresti in timp? Ai reusit. Textul este o confesiune a unor stari, unele ma induioseaza: copilaria desenata cu cozi de cirese, copilul care alerga in congregatia bratelor materne.
Dar e si o ironie amuzanta in versul 13, nu putea sa-mi scape. :)) Bine lucrat, cronocalatorule! (Ma abtin de la englezisme)
roxana.c
joi, 20 august 2015
Multumesc pentru semnul de lectura si cuvintele frumoase, Iuli.a si simona_mara.
MarianP (autor)
joi, 20 august 2015
Te mai citesc draga Marian!
iuli.a
joi, 20 august 2015
Frumoasă poezie. Îți mulțumesc!
simona_mara
joi, 20 august 2015