Cina irodică - Eugen Cioclea
Adăugat de: Adina Speranta

Am stat și eu la masa lor.
Cu o condiție. Să tac.
Vorbeau pe rând, vorbeau în cor?
eu trebuia să mă prefac.
Eu trebuia să le zâmbesc: cât sunt de sus,
cât sunt de mari!
Cel ce m-a dus, era firesc,
mă îndemna să pap homari.
Eu înghițeam ceva urât
mirositor, ceva vomat.
Dădeam pahare tari pe gât,
să scap de jeg,
să fac curat.
Eram sătul. Am vrut să plec.
O mână grea m-a pus la loc.
Puteam să-i calc cuiva pe bec.
(Nu fi, bătrâne, dobitoc.
Depinzi de ei!)
Mă angajau
să ling tacâmul lor de preț,
talentul meu să facă hău,
să dau
din coadă nătăfleț.
Dar, hi-hi-hi, ce știi mata,
trișor naiv,
le-am spus ce cred.
Să vezi atunci ce dandana
cu lupi bătrâni,
c-un fleac
de ied.
Am stat și eu la masa lor,
numai că n-am prea stat domol.
Ce vreți să fac, le-am zis, să mor?
Duhneau a morgă, a formol…



vezi mai multe poezii de: Eugen Cioclea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

:)
narcispurice
marţi, 18 mai 2021