Rampa - Eugen Cioclea
Adăugat de: Adina Speranta

Avem și noi o rampă de lansare.
Îi zice Miorița. Fii atent,
printre construcțiile de acest gen,
se pare,
că-i cea mai veche de pe
continent.

Un cosmodrom în fiecare târlă
de oi avem,
desigur,
conservat.
Din câte vise ni s-au dus pe gârlă,
iată și unul net,
realizat.

Las pentru alți cercetători succesul
de-a da prin străchini c-un picior de vers.
Eu îmi propun să scutur
universul.
Eu am ceva de lucru-n univers.

Eu vreau să știu unde-a plecat păstorul,
cifrul baladei să-l rezolv exact,
ca pe o genă ce atacă viitorul.
(Naivul este autodidact!)

Intru în cuvânt
ca într-un habitaclu.
Rampa-i intactă. Axul e superb.
Ce văd în jur e-un patrimoniu sacru.
Număr invers. M-am și lansat,
acerb.

Simt timpul greu în umere și-n ceafă,
un ∞ opt culcat familiar în gât.
De sensul lui,
de n-o să fac vreo gafă,
vom mai vorbi. Când mă întorc.
Atât.



vezi mai multe poezii de: Eugen Cioclea




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.