Ca extratalent
eu pot să atac cu lumina cuantică
pe-o mulţime de genii.
Pot c-un influx cerebral să preschimb
big bangul mişcării.
New-age-iştii se întremează
cu paradigma yin-yang.
Totul în lume persistă
prin răsturnarea
mirării.
Mai pot să înot şi în Stixul
indiferenţei blajine.
Pe-aceasta cosmosul mi-a implantat-o în nări
ca pe-un testosteron.
Pot să descopăr sub rochia-ţi ieftină
şi de celebră mahalagioaică
cum te cam freacă flagrant
printre coapse
doar cultul
falusului
indian.
Esenţa lui „pot”
mă surprinde-n erecţie.
Călăuza meditaţiei simultane
îmi lustruieşte în dodii bocancii,
căci numai o altă credinţă în sine
transformă
intransigenţa
din haosul
fricii.
vezi mai multe poezii de: Eugen Cioclea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.