...dar ce aud?
din buciume vestindu-mi,
si-arunca marea pestii ne-ncetat
catre bordeiul meu
de pesti,
rasuna-ntreg bordeiul ca de bani
si iata-acuma,
iat-o…
si umbra tineretii mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai ca ti-e foame
bine-ai venit…
ia pesti câti vrei, ia pesti câti poti cara
mie mi-i sila, nici sa nu-i mai vad
prea multi sunt,
mult prea multi…
vezi mai multe poezii de: Eugen Jebeleanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
5. VISUL PESCARULUI BĂTRÂN
Oh, oasele ... picioare ... şi mâini
şi ochi ...
şi somnul însuşi ...
durere, doar durere ...
Înşelătorule ... te ştiu ...
Dă-mi peştii-n veci neprinşi ...
O luntre sînt
de oase
alunecă pe lângă mine peştii
şi mă ating
şi eu răsun
din toate fluierele albe ---
un cântec,
un cântec de durere şi de viaţă.
Fără tristeţea mea,
cum ar putea să fie
atâţia oameni fericiţi?
Înşelătorule,
dă-mi peştii
în veci neprinşi ...
O luntre sînt,
de oase ...
de zeci de mii de ani
eu stau
în valuri,
cosit mereu de-albastrele lor coase.
O luntre sînt, ce-i smulsă de furtună
şi clătinată ca un om
ce-i gata să vomite
de foame ...
Bureţi îmi sînt picioarele
de gheaţă ...
Ce grea e marea ...
Cum îmi apasă pieptul ...
Ce greu e
pentr-un pescar
cu plasa ruptă
şi tălpile
ca pielea roasă-a stâncii care geme,
Cum îmi apasă pieptul
clătinătoarea fiară verde ...
Fiară, o, fiară, fiară, fiară!
Dă-mi peştii mei puţini
în veci neprinşi,
dă-mi tinereţea mea, amară
cum ţi-i sărutul,
însă întreagă, neclătinătoare,
dă-mi tinereţea mea
învăluită într-un singur
năvod,
însă întreg ...
dă-mi zalele
de sfoară
ale trudei mele ...
Dar ce aud_
Din buciume vestindu-mi,
şi-aruncă marea peştii ne-ncetat
către bordeiul meu ...
De peşti
Răsună-ntreg bordeiul ca de bani ...
Şi iată-acuma,
iat-o ...
şi umbra tinereţii mele.
Apropie-te, vino,
mereu spuneai ca-ţi este foame ...
Bine-ai venit ...
ia peşti, ia peşti câţi poţi căra ...
Mie mi-i silă, nici să nu-i mai văd,
Prea mulţi sînt,
mult prea mulţi ...
Uite, năvodul chiar,
el însuşi fuge, să nu-i vadă,
se-ascunde pe-unde poate. E prăpăd
de peşti …
Oh, nu doresc atâta,
nu, n-am dorit atâta ...
Înşelătorule,
dă-mi doar atâţia peşti cât e nevoie
să pot trăi,
şi-un peşte de orez pe lângă ei,
şi două cizme nalte pân la şold,
şi-o stea de mare ca să-mi lumineze
adâncurile verzi, în care
m-afund din ce în ce ...
şi-n inimă,
surâsul pruncilor ce-adorm sătui …
L3DZ3PP
marți, 10 septembrie 2024