Ajunși aici - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Ajunși aici, încetează,
zice umbra.
Te-am însoțit în război și în pace și încă
în răstimpul dintre ele,
am fost pentru tine exaltarea și plictiseala,
ți-am insuflat virtuți pe care nu le ai,
vicii pe care nu le-ai avut. Dacă acum mă desprind
de tine nu te va durea, vei fi mai ușor
decât frunzele, mișcător ca vântul.
Trebuie să ridic masca, eu sunt gândul tău,
sunt ne-necesarul tău, inutila ta coajă.
Ajunși aici încetează, smulge-te din răsuflarea mea
și umblă prin ceruri ca o rachetă.
Mai sunt încă lumini la orizont
și cine le vede nu e un nebun, e doar
un om și tu înțelegeai să nu fii astfel
din dragoste pentru o umbră. Te-am amăgit
dar acum îți spun ca ajunși aici să încetezi.
Mai binele și mai răul tău nu-ți aparțin
și pentru ceea ce vei avea te poți lipsi
de-o umbră. Ajunși aici
privește cu ochii tăi, și chiar fără de ochi.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.