Am coborât, dându-ți brațul, cel puțin un million de scări
și acum când nu mai ești la fiecare pas e vidul.
Chiar și așa lunga noastră călătorie a fost scurtă.
A mea durează încă, dar nu-mi mai folosesc
legăturile, rezervările,
capcanele, insultele celui ce crede
că realitatea e ceea ce se vede.
Am coborât milioane de scări dându-ți brațul
nu pentru că poate cu patru ochi se vede mai mult.
Cu tine le-am coborât fiindcă știam că din noi doi
singurele adevărate pupile, deși atât de întunecate,
ale tale erau.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.