Părea un joc ușor
să schimb în nimic spațiul
mie deschis, în vagă plictiseală,
certul tău de foc.
Am unit azi cu acest gol
orice motiv mai târziu
pe asprul nimic răsare
neliniștea de a mă vrea viu.
Viața când dă lumină
e singura care ni se arată.
Spre ea mă întorc de la această
fereastră care rămâne-ntunecată.
Traducere Dragoș Vrânceanu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.