Bazin - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Trecu peste cristalul tremurat
un râs de beladonă înflorită,
de printre ramuri grăbeau norii,
din adânc, li se-nfiripa
imaginea câlțoasă, ofilită.
Unul din noi zvârli o piatră
ce sparse întinsul lucios:
nălucile molatice se frânseră.

Dar iată, altceva se târăște
la fața de oglindă ce lucește:
să izbucnească nu are prisos,
să trăiască nu știe cum anume;
dacă-l privești se rupe, pleacă-n jos:
născut și mort, și n-a avut un nume.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.