Cocoșul de munte - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Unde cazi tu după-mpușcarea scurtă
(glasu-ți dă-n clocot, neagră-roșie
prăjeală, la foc mic, de cer și țărnă)
și eu m-ascund și ard și eu în șanț.

Hohotul cere ajutor. Era mai dulce
traiul decât în magma scufundarea,
și mai ușor să te desfaci în vânt
decât în glod, în flacără-ncrustați.

Simt rana ta în piept, pe sub un cheag
de aripă; iar zborul meu greoi
încearcă-un zid și din noi doi rămâne
vreo pană doar într-un stejar brumat.

Încăierate ciocuri, iubiri, cuiburi
cu ouă marmorated și divine!
Mugurul plantelor perene, ca omida
lucește-n beznă, Zeus e-ngropat.

Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.