Cum se restrânge orizontul
la un moment dat.
Unde sunt vastele acvarii
în care ne bălăceam
ca peștele în apă fără să bănuim
undiță sau cârlig.
Căci fericirea
ar fi să guști inexistența
trăind fără măcar undă de bănuială
despre-un sfârșit posibil.
Spune un înțelept (nu toți sunt de acord)
că viața aici jos era cu totul improbabilă
cu corolarul (adaug) că nu era
deloc oportună. Multe-ntâmplări
întăresc glosa. Însă o slăbesc
micile faits divers; eventual zborul
unei furnici nicicând studiate sau văzute
de către entomologi.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.