Printre străbunii mei careva
a luptat pentru Unitatea Italiei
a ajuns sus de tot, a purtat
tresă la chipiu, a fost amestecat
în mașinații electorale. Nu îi păsa
poate de absolut nimic, nu-mi pasă
deloc de el: mormântul lui riscă
să fie dezvelit din lipsă
de pământ sau de marmoră sau altceva. Există
o moarte cronologică, una economică
și-o alta care nu-i pomenită.
Câți strămoși îi trebuie celui care-ntr-o zi
va scrie patru versuri șchioape
câți demnitari intriganți sau măgari
din cei mari? Și de aici poate lua naștere
chiar și cultura sau Kultur!
Traducere Florin Chirițescu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale