Se spune
că divinități terestre se întâlnesc
tot mai puțin printre noi.
Multe persoane se îndoiesc
de existența lor pe acest pământ.
Se spune
că în această lume sau deasupra ei există
una singură sau nici una;
se crede
că înțelepții antici erau cu toții nebuni,
sclavii unor vrăji dacă susțineau
că vreun zeu în incognito
îi vizita.
Eu spun
că nemuritorii invizibili
celorlalți, și poate inconștienți
de privilegiul lor,
zeități în abá și cu raniță,
preotese în gabardine și sandale,
pitii absorbite în fumul unui foc mare de conuri de pin,
numinoase spectre nu ireale, tangibile,
atinse vreodată
eu am văzut de mai multe ori
dare ram prea lent când încercam
să le demasc.
Se spune
că zeii nu coboară aici,
iar creatorul nu cade cu parașuta,
că fondatorul nu fondează pentru că nimeni
nu l-a fondat sau fundat niciodată
și noi suntem numai devieri
ale magistraturii lui neantificante;
și totuși
dacă o divinitate, chiar de grad infim,
m-a atins
acel fior mi-a spus totul și în răstimp
recunoașterea lipsea și nefiinda
ființă se risipea.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale