că oamenii de mâine
pot să fie oameni,
ridicol să crezi
că maimuța ar spera
să umble într-o zi
pe două picioare
e ridicol
să ipotechezi timpul
și tot atât de ridicol
să-ți imaginezi un timp
subîmpărțit în mai mulți timpi
și mai mult ca niciodată
să presupui că există
ceva
în afară de existibil,
singurul care se păzește
să existe.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale