Clizia îmi sugera să m-angajez
printre luptătorii din Spania şi nu o dată mă simt
mort la Guadalajara sau ilustru supravieţuitor
nemaiputând să umble după ani grei de temniţi.
Dar nimic din toate astea: nici chiar torenţialul
verb al manifestantului încoronat de glorie
şi alte sarcini mi-a dăruit destinul.
Dar unde am luptat eu care nu sufăr
turma celor ce fug sau fără de credinţă?
Ceva mi-aduc aminte. Un prizonier al meu
care-l avea pe Rilke-n buzunar prieteni
am fost câteva clipe; şi zbateri inutile
şi pocnet de bombarde şi plicticosul
ţăcănit al trăgătorilor.
Prea puţin sau inutil pentru ea
care nu iubea patriile şi-a avut una din întâmplare.
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.