Fruntea ți-o eliberez de țurțurii
închegați când străbăteau înalte
nebuloase;ai aripile sfâșiate
de cicloane, ieși din somn în salturi.
E amiază:în curte își lungește moșmonul
umbra neagră, se-ndârjește-n cer un soare
friguros, iar celelalte umbre retezate
pe uliță nu știu că ești aici.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.