Pe care coboară primăvara lunii
punând un nimb de strălucire
în orice crestătură, geamăt de vârfuri,
orbire de plase întinse și țăndări,
va reveni, va reveni cu gerul
bunătatea unei mâini,
vor trece peste cerul depărtat
ocnașii de lumina ce ne jefuiesc.
Traducere Dragoș Vrânceanu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale