De câte ori nu te-am așteptat la gară
în frig, în ceață. Mă plimbam
tușind ușor, cumpărând ziare de nenumit,
fumând Giuba suprimate apoi de ministrul
tutunurilor, neghiobul!
Poate un tren greșit, un dublet sau o
sustragere. Scrutam cărucioarele
hamalilor de nu cumva e-n ele
bagajul tău, și tu în spate, în întârziere.
Apăreai apoi, ultima. E o amintire
printre atâtea altele. În somn mă urmărește.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale