Printre ascendenții mei careva
a luptat pentru Unitatea Italiei
a ajuns la ranguri înalte, a purtat
șiretul de general la chipiu, a fost amestecat
în încurcături electorale. Nu-i păsa
poate de nimic și nici mie nu-mi pasă
de el; mormântul tău riscă
să fie desfăcut din lipsă
de pământ sau marmură sau altceva. Există o moarte
cronologică, una care e economică,
alta care nu e deloc căci nu se vorbește de ea.
Dar câți strămoși are nevoie cineva care-ntr-o zi
va scrie patru versuri șchioape,
de câți togați, pehlivani sau măgari
și jumătate. Și de aici se poate naște
chiar cultura sau Kultur-al.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale