Grădinarul
se hrănește cu ciuperci de gunoi
excelente după spusa lui,
au dispărut aricii,
dulcii, zburliții porculeți
din desișuri,
e-un anotimp intermediar,
printre băltoace treci, iar soarele
culoarea-și schimbă-n tot mai rare raze,
pare că aleargă uneori, că zăbovește
a lene sau că explodează chiar;
și timpul inimii e o părere,
viața s-ar putea coagula
și-ar spune într-o clipă ceea ce
îi trebuia mai mult spre-a se ceda
pe sine unui vicar al său.
Se-ntâmplă-așa la toate trecerile
din calendar, și nimeni nu-și dădea seama.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale