La belle dame sans merci - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Desigur pescărușii cantonali au așteptat degeaba fărâmiturile de pâine pe care le aruncam pe balconul tău pentru ca să le-auzi țipetele chiar închisă în somn.

Azi la întâlnire lipsim amândoi
și breakfastul nostru îngheață printre vrafuri
pentru mine de cărți inutile și pentru tine de relicve
pe care nu le știu: calendare, cutiuțe, flacoane și crème.

Stupefiant chipul tău mai stăruie încă, decupat
pe fundalul de var al dimineții;
însă o viață fără aripi n-ajunge până la el și focul său
sufocat este licărul brichetei.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.