La prima lumină, când
neașteptat un uruit
de tren îmi vorbește despre
oameni închiși în goană
prin tunelul de piatră
iluminat pe muchii
de ceruri și de ape amestecate;
la primul întuneric, când
dăltița care roade
în masa mea de scris
sporește-n râvnă, și pasul
cantonierului se-apropie:
la lumină și la beznă, opriri încă umane
când tu stărui să le-mpletești cu fir de in.
Traducere Ilie Constantin
II Motete
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.