Nu greierul, ci motanul
de lângă vatră
îți este sfetnic acum, splendid lar
al risipitei tale familii.
Casa pe care o duci
cu tine înfășurată, cușcă ori cutie
de pălării?, domină timpul orb, cum o arcă
ușoară valul – și-i de ajuns pentru răscumpărarea ta.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.