Mamei - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Acum când corul potârnichilor
te-alină-n somnul veșnic, ruptă,
fericită ceață în goană spre colinele
culese din Mesco, acum când lupta
celor vii se întețește, de-ai să-ți lași
vestmântul ca pe-o umbra
(și nu-i umbră,
duioaso, nu e ceea ce crezi)
cine te-o ocroti? Strada sumbră
nu e cale, doar mâini două, un chip,
acele mâini, acel chip, gestul unei
vieți ce nu e alta, ci ea însăși,
doar asta te așază în acest
des rai de suflete și voci unde trăiești;

iar întrebarea ce o lași e tot un gest
al tău, și ea, în umbrele de cruci.




Traducere Ilie Constantin



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.