De ce întârzii? Veverița în pin
bate de coajă coada ca o torță.
Semiluna coboară și-nmoaie vârful
în soare topindu-se. e ziuă.
La un suflu leneș fumul tresare,
să apară în punctul ce te închide…
Nimic nu se termină, ori poate totul,
dacă tu, fulgere, părăsești nourul.
Traducere Dragoș Vrânceanu
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale