Motete II (13) - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Broasca ′nainte coarda să-și încerce
din iazul ce afundă
răchiți și nori, foșnetul sec de roșcovi
împletiți unde făclii își stinge
un soare fără de căldură-ntârziat
zumzet de coleoptere care sug

limfe, sunete ultime, avară
viață la țară. Ca o adiere
ora se stinge: cerul de ardezie
se pregătește de năvala cailor
costelivi, de-ale copitelor scântei.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.