Broasca ′nainte coarda să-și încerce
din iazul ce afundă
răchiți și nori, foșnetul sec de roșcovi
împletiți unde făclii își stinge
un soare fără de căldură-ntârziat
zumzet de coleoptere care sug
limfe, sunete ultime, avară
viață la țară. Ca o adiere
ora se stinge: cerul de ardezie
se pregătește de năvala cailor
costelivi, de-ale copitelor scântei.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale