Noaptea târziu - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Sporovăiala cu umbrele
nu se face la telefon.
Peste dialogurile noastre nu se apleacă
o girafă sau un megafon.
Chiar și cuvintele slujesc totuși
atunci când nu ne privesc,
captate din greșeala unei centraliste
și adresate cuiva
care nu există,
care nu aude.
Au venit din Vancouver odată
noaptea târziu
când așteptam legătura cu Milano. Fui surprins
la început, apoi sperai să continue
neînțelegerea. O voce din Pacific,
alta din lagună. Și de acea data
vorbiră două voci libere ca nicicând.
Apoi nu se întâmplă nimic, o asigurăm
pe intrusa de serviciu că totul era perfect
în regulă și putea să continue,
ba chiar trebuia. Nu știurăm niciodată
pe spinarea cui greva prețul
acelui miracol.
Dar nu-mi aminti nici o vorbă.
Fusul orar era diferit, celălalt
glas nu exista, nu existam nici eu pentru el,
chiar și limbile erau mixte, o olla
podrida de mai multe jargoane, înjurături, râsete.
Acum după atâția ani celălalt glas
nu și-o mai amintește și poate mă crede mort.
Eu cred că el e mort. A fost viu cel puțin o clipă
și nu și-a dat seama nicicând.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.