Pentru un furnicar de zori, pentru câteva
fire în care să se-ncurce
ghemul vieții și să se împartă
în ani și ore, azi perechi delfinii
sar peste cap cu puii? Să n-aud
nimic de tine, și să scap de-orbirea
genelor tale. Altele-s pe lume.
Nu știu să plec nici să apar; întârzie
roșul cuptor
al nopții, seara se face lungă,
rugăciunea e chin și ție încă
nu ți-a ajuns, prin stâncile ce ies,
sticla din mare. Valul, gol,
se sparge-n pinten, alb, la Finister.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.