Stinsă în fragedă vârstă
se poate spune că ai schimbat tu lumea?
Aceasta pentru mine e o certitudine ce n-o pot
împărtăşi altora. Nicicând nu suntem siguri
de noi înşine care avem totuşi ochi
şi mâini să ne vedem, să ne atingem.
O urmă invizibilă nu-i din această pricină
mai puţin însemnată? Ţi-am spus-o într-o zi
şi tu: asta nu mă priveşte.
Sunt pitulicea care scoate un tril
şi-adesea îl repetă, dar nu ştii
dacă e ea sau alta. Şi n-ai putea-o face
nici tu care ai ureche.
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.