Unii poeți au vrut
practicând exercițiile respiratorii
ale unei înțelepciuni indiene multimilenare
să-și procure o stare de viațămoarte
care ar părea repetiția general
a ceea ce va fi cu noi când va cădea cortina.
Repetiția generală e parodia
întregului spectacol de va trebui
să vedem vreunul înainte să dispărem
în cel mai profund nimic. Numai de nu cumva
ideile de tot și nimic, de eu și non eu
nu sunt decât bagaje bune de aruncat
(dar fără nici o urgență!) când va fi posibil
(de dorit niciodată) să renunțăm la ele.
Totuși să aducem omagiu noilor Guru
chiar dacă de viitor ne separă
un fir care e un abis și nu vrem
să se subțieze caierul prea mult…
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale