Scrisoare - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Bătrânul colonel de cavalerie
îți oferea negroni Bacardi și roederer brut
cu etichetă roșie. Își spuse numele dar,
adăugă, era superfluu să ți-l amintești.
Nu-și bătu capul cu al tău: iar cu-al meu nici atât.
Obișnuiții hotelului erau cu toții prieteni
chiar fără să se cunoască: dar numai când se isprăvea
septembrie. Câte unul ne îmbrățișa
confundându-ne cu alții fără măcar să se scuze,
ba chiar felicitându-se pentru norocoasa greșeală.
Se iveau din întuneric cei mari, cei uitați,
văduva lui Respighi, moștenitoarele lui Toscanini,
un necrofor al doamnei Tetrazzini, un omonim
al lui Malpighi, Romerrez-Martinelli,
nor de argint, și Tullio Carminati,
o glorie pentru vreun inițiat supraviețuitor.
(peste toți un Ispravnic al Cheilor, un ilustru, convins
că noi eram cei adevărați și cei demni dinainte de deluge
care apoi nu mai avu loc, sau fu
de-abia ceva maim ult decât un surplus de Marea Înaltă.)
Bătrânul cavaler repetă de totdeauna
între un bourbon și un martini că niciodată un steeplechase
nu l-a văzut printre învinși. Și încheia
asupra reumatismelor care-I tăiaseră aripile.
Trăiam printre egali, prea diferiți
spre a se detesta, dar mai mult decât asemănători
în arta plutitului la suprafață. Invincibilul radoteur
a murit de câțiva ani, poate înaintea ta.
Cu el s-a stins ultimul tău curtezan.
Acum la hotel vin doar caravane.
Nu mai e acolo maestrul în lichiorul
de lemn dulce cu mac. Nimic în acea desfundare
de canal. Nici măcar mica orchestra
care la intrarea mea de pe pod
îmi dăruia pot-pourri-ul oaspelui
ascuns după un paravan: contele
de Luxemburg.



Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.