Știu care e ora-n care chipul cel mai de nepătruns
e străbătut de o grimasă crudă:
s-a dezvelit o clipă un chin ce sta ascuns.
Nu vede-aceasta lumea mergând pe boulevard.
Cuvinte, voi, mușcătura tainică în zadar
o trădați, vântul ce-n inimă sulfă.
Dreptate are Acela care tace.
Cântecul ce suspină este un cântec de pace.
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.